poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-23 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Eu trebuie să mă stăpânesc; pe la mine
prin casă nu trece nimeni; deși nu cred, răsare soarele! Stau lungit lângă râu cu o mână în apă binecuvânt, îmi dau seama, ceasul (neavând altă grijă decât evocarea fetei ce grăbind să-și vadă prietenul lepăda pragului sandaletele). Eu trebuie să mă stăpânesc, ar fi bine să nu mai vorbesc așa tare! trebuie din nu să fac da! Privesc norii, lunecătorii, ca un miner. Îmi înșel așteptările. Chiar ciozvârtit, se pare, eu trebuie să iau totul de la-nceput. Ce întâmplare! Sunt și lucruri pe care le pot înțelege! O, Diabolus, am sprâncenele arse din cauza lămpii; port nădejdea că și din tenebre mă voi întoarce! O, zei de tarabă! aici ziua e toba pe care dormim, ziua-i o gravidă oarbă, fericită și somnambulă? Ce întâmplare! Sunt și lucruri pe care le pot înțelege! M-am gândit mult. Ce-i mai aproape tăcerii decât rugăciunea? Eu trebuie să mă stăpânesc. Eu trebuie să mă stăpânesc; pe la mine prin casă nu trece nimeni; deși nu cred, scapătă soarele! Stau lungit lângă râu cu o mână în apă și binecuvânt, îmi dau seama, izbăvirea în care-și face dreptate până și scârba. Până și lumina mă bucură, Și sângele tăiat mă încântă. Binecuvântez totul în jur, Binecuvântez propria-mi depărtare. Și doar n-am călcat de când mă știu pe dealurile Mainaliasului!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate