Minciunică-Gogonată,
A fost în țara Ciudată.
Și vizitând-o, vă zic,
A rămas buimac un pic!
Greierul vioi, muncea,
Furnicuța lenevea.
Cânta din frunză amară,
De cu zori și până-n seară!
Trântoru' strângea din flori.
Albina cu-a ei surori,
Trândăveau mâncând din miere,
Triste, fără de putere.
Musca nu mânca de jos,
Avea trai mărinimos!
Cu tacâmuri sclipitoare,
Servea delicat, sarmale.
Melcu' trăia-n mușuroi.
Adunați toți, în zăvoi,
Cărau boabe la spinare,
Hei, nu vă mirați prea tare!
Þânțarul sâcâitor,
Nu se mai hrănea ușor!
Rodea oase ca Ursei,
Cu trompița, dragii mei.
Pisica avea amică
O șoricuță voinică.
Zi de zi, lună de lună,
Beau cafeaua împreună!
Cățelul nu mai lătra,
Ci doar versuri recita,
Privind spre Mița, topit,
Căci era îndrăgostit.
Cocoșul, (Aici mirare!)
Clocea atent, oușoare,
Scotea pui, îi îngrijea,
Și doar găina cânta!
Și văcuța adorată,
Dădea numai ciocolată
Cu miere și lapte cald,
Copiii-l serveau cu drag.
Și multe a mai văzut!
Minciunică-i neîntrecut,
În minuni doar născocite,
Apoi cu har povestite!

Vreți să fiți ca Minciunică?
Þineți ochii strânși o clipă!
Să nu zăboviți prea mult,
Să nu credeți ce-ați văzut!

18.10.2010 Aurora Luchian Vaslui