Stresul

Am o stare proastă.
Nimic nu mă încântă,
Vreau toate să treacă
Să fac ceva să-mi placă!

Lupt cu morile de vânt
Trăiesc deloc râzând,
Nici nu știu cine mai sunt
Și dacă încetez să plâng.

Optimismul mi-a mai rămas
Să arunc cu el la coș
Pe-un răcnet de-adidas
Cu un avânt de moș.

Nici nu știu cum să trăiesc,
Viața toată merge strâmb...
Dacă să tac sau de vorbesc
Ancorez, sau de mă plimb...

Vin pe topoganul foamei
Lupt din răsputeri, adânc
S-aduc elemente sumei
Să fiu vesel, nu să plâng...

Aș șterpeli din spuma
Părerilor, doi stropi...
Unde m-am întrecut cu gluma
Să cânte-acum doi popi...

Vă rog să-mi dați un zâmbet
În brațe ca să-l prind!
De jos, până în creștet
Trist nemaifiind!