Din vis în vis te ating mai rar
îmi surâzi prin perdeaua de frunze
drumul își pierde conturul -
mâna ta nu mai schițează
sub nervuri.
Casa se îngroapă în călcâiul toamnei
ruginite gânduri se desfac din cochilie
voi fi acolo pentru anii în care
nu se vor mai scutura diminețile
de povara singurătății
ridicând iar ochii
din umbriș
voi îmbrățișa profilul
alipit de tâmplele mele
și voi sufla viață
în a treia zi a lui brumar
peste mâinile care-au uitat
să moară.