Uneori cuvintele
îmi dau o clipă
de echilibru
cît să-mi închipui
"ceva" prin care
să devin
diferit
de percepțiile mele
deosebit
de sentimentele mele

și unele și altele
sînt părți ale "eului"
dar parcă
fără acel "sînt"
care uneori
face din mine
un altul

un altul care
nu se re-cunoaște
decît prin "ceva"
mai-din-adînc
de cuvintele sale?