niciodată n-am cunoscut ființe biruitoare
am întâlnit doar oameni infatuați negând
că l-ar fi văzut vreodată prin fereastra închisă ca sufletul
pe moș prepeliță fratele lui hitler și al lui stalin din satul meu
care încerca să dovedească rotirea pietrei soarelui
în jurul pământului înfrigurat de sfânta suflare a clipei din urmă
noapte de noapte își începea programul de exterminare
al ființelor cu vieți excepționale mai întâi l-a legat fedeleș pe bunicul meu
de pe dealul satului apoi a dat foc casei stră-străbunicului meu
pedepsind până la sfârșitul lumii tot ceea ce sărea din tipare
pe toți cei care încalcă normele în calitate de divină
argumentație a faptului că omul se trage din maimuță
astă-noapte stalin a înnebunit pe loc după ce a pus pe foc
în turnătoriile cele mai avansate ale comunismului
cuvintele nerostite din gura de aur a sfintelor moaște
plăcut mirositoare de la pecerskaia neadormite-n viitorul de aur al omenirii
apoi moș prepeliță se oua și –și trimitea progeniturile
ca să asigure viitorul din ochiul oval al eului ieșit din orbite
slujbaș nedemn în știința puterii având ca sarcină de serviciu
sacrificarea fiecărui nou-născut din orice specie sorbind apa mărilor
până când iarba deasă a crimei se apropia de mine
de tine și de toți cei de peste o sută de ani
petrecuți în orgia din deșertul tătarilor înfruptați cu iurte din piele de om
am vrut să cobor din turnul de observație al greșelilor cotidiene
pentru a-l conduce pe ultimul drum pe moș prepeliță
după ce îi tăiase perfect pe toți cei ce vor urma
așezați pe patul de fier al spitalelor de nebuni
dispărute –n zâmbetul tăiat în formă de cruce al sfintei cuvioase parascheva
ea mi-a spus că se va ruga pentru cel mai rău om din lume
inegalabilul maestru în arta crimei ce și-a îngropat armele în grădina publică
din orașul acesta pomenit de noam chomsky
în ultima prelegere cu audiență extraplanetară sfătuit de vecina mea să-și îngroape
fiii și fiicele ierusalimului în laboratoarele facerii
bând un vin mai vechi și amărui ca umorul extrafin al lui chomsky
vine copilul de la școala îngerului pedepsitor al uitării
și întreabă cu teamă inocentă și vinovată
tată, despre ce ar trebui să învăț eu mai întâi
și chomsky din abatoarele de la auschwitz răspunde emfatic metafizic
fiule, eu cred că trebuie să înveți mai întâi despre comunism
după care amândoi se fac nevăzuți în topitoria universală
inutil biruitoare