dorințe
aceleași mereu altele
posibile uneori imposibile
cele împlinite sunt la timpul trecut
prezentul este doar imposibil
dacă stau cu mâinile împreunate
mulțumind
doar cerului și divinității
uneori îmi trebuie atât de puțin să fiu fericit
și alerg înspre voi
alteori trebuie mai nimic să fiu nefericit
vecina mea își îmbracă pelerina
pleacă agale într-o stație trecută
eu merg în stația cinzeci și opt
acolo mă așteaptă fiicele mele
cu două nepoate și un nepot
întind brațele și mă întreb
de ce nu am mai multe vieți
să pot cuprinde ploaia și lumea
este (i)logică întrebarea
rămâne doar să alerg
cu fața-mi către om.