poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-12 | |
Zbor; Bucureștiul rămâne în urmă.
Rămân triste în ploaia rece Drumuri știrbe, câini vagabonzi, cerșetori, drogați, Ruinele orașului vechi dezgropate de sub pulberea anilor. Prin Cișmigiu m-a durut amintirea privirilor tale, ecoul pașilor tăi. Ani la rând m-au chinuit amintirea miresmei florilor Din buchetul oferit la plecare, Amintirea gloanțelor unei revoluții care ne-a învins; Paricid disimulat într-o falsă îmbrățișare. La Ateneu marmora scărilor, balcoanele, candelabrul strălucitor, Nu m-au recunoscut. Mă priveau, mă atingeau cu răceala unei mâini străine Strânse de circumstanță, cu un zâmbet șubred, La o prezentare formală. Doar din spatele scenei pluteau efluvii calde: Acordurile unei rapsodii ca o amforă pentru suflet. M-am trezit în zori, am chemat un taxi, am plecat. Aeroportul m-a așteptat cu parcarea goală, cu fața crispată. Ori fața mea se oglindea în ferestre odată cu soarele? Zbor; Bucureștiul rămâne în urmă cu oamenii lui Disperați de teroarea procentelor. Ilustrată expedită mie, să nu uit de unde-am plecat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate