la muzeul satului
am văzut o femeie bătrână și mare
în picioarele goale înnoda fire de lână
ce-i creșteau din umeri și vârful degetelor

ferestrele în jurul cerului larg deschise
noi în șorțuri cuminți ne strângeam de mâinile scurte

sus peste capetele noastre fumul și praful
nuntă și dansul muștelor pe tavanul văruit

stă și se uită la mine în vis întinsă pe fâșii de covor
acum bea ceai cu lămâie și scorțișoară
îmi zâmbește
prin abur


în fața ferestrei cerul e dat la o parte de macarale

(se ceartă între ele pe ultima fâșie de pată luminoasă)