întotdeauna a existat cineva care a crezut în mine
mai mult decât am crezut eu
cu sufletul pe cântarul de aur al celor care n-au învățat să piardă
ori nu le-a fost dat să piardă
fiindcă scriu despre comunism
și despre îngerul foamei din vremurile de-acum
prietenii mi-au atribuit cel mai glorios eponim
toate cuvintele satele orașele lunile șarada poeziei sfârșitul lumii
nașterea fiului meu
toatea lucrurile pentru care-am fost născut sau nu
încep și se sfârșesc cu mine
fratele mai bun al hertei mûller
dumnezeu ne vede prin triunghiul de aur cu ochiul închis
cum ajungem fruntași la întrecerea socialistă
a culegătorilor de utopice democrații regale
anul acesta festivalul mondial de poezie
s-a desfășurat sub licența marilor adevăruri
aflate sub pălăria preaplecatelor ghebe
de pe dealurile chițocului nerevendicate de familia mavrocordată
purtate ca pe-o panglică diafană de mușchetar
de trubaduri ștefanieni scăpați din arșița războaielor
de la ștefan cel mare și până la mine
ajunși cu bine la prestația inegalabilă
a jocului secund
ion barbu dând de catedră cu statuia lui stalin
înlocuit pe același soclu cu petre țuțea
care nici el nu mai interesează pe nimeni
cum nu mai este în vogă nici motivul desuet al geniului
din poezia romantică semn al incestului cu propria limbă
eu scriu pentru cele o sută de milioane de victime ale comunismului
aflate de-a pururea pe câmpul de luptă
al sexului dublu hrănit de îngerul foamei în triplu salt mortal
în locul perfect geometric în care ion barbu
își scria condamnarea la moarte pe ciuperci mușchetare