ridic de fiecare dată altceva pe umeri
nu trezesc oameni dezorientați să le umplu creierele
cu sângele revistelor poș-glem-a-no-re---xi--a
de dragul modei
arunc cafele aiurind pe vocea mea socială și mă-mbăt cu
noua apă bilbor izvorând din chiuvetă

îmi crește indiferența când plantele fac fotosinteză
în întunericul liftului care huruie
între etajele 5 și doișpe câinii-și ling cozile ca pe ultimii covrigi - tanti elena
visează la un roman ''viața din spatele unui cuptor cu bani
e mai grea decât aș fi crezut'' numai că daltoniștii văd printre rânduri
când le spui povești --

metroul
plin de foi albe și androgini pierduți în ieri-alaltăieri
ridică scame de pe cămașa albă a pianistului la ateneu
ciocanele aplaudă printre scânduri care vibrează a rach și bach și debussy
dar eu


nu mai sunt acolo ----


metroul
intră-n noapte contorsionat de-ntuneric / o pereche de căști
se-afundă până mâine-ntre scaune
strâng brațele în jurul visului - coborâm
la următoarea stație