Poc – poc
sar dopurile din
două sticle franțuzești
la banchetul de rang înalt
și-apoi ciocnesc
președintele cu prim-ministrul

spune-un ziarist
parc-am auzit
vreo două-mpușcături

îndată se fac multe constatări
neadevărate-o parte dintre ele
altele adevărate

cei doi
întinși în balta de vin
roșu spumant încă efervescent
pe parchetul lustruit cu ceară

în strada asfaltată
cu bitum lipsă fără smoală
mulțimea strigă-n rugăciune

dă-ne astăzi pâinea
cea de toate zilele
pe care ne-ai furat-o

cine s-audă acum că ei s-au dus
alții le iau locul
la-nceput vor fi ca sfinți

vor fi toate acestea spre învățătură

de nu vor fi de-ajuns
pleiadele de greve și revolte
la cer strigătoare
s-or naște alte leaturi
mai inteligente decât noi
să pună capăt nedreptății