aici
când lătrătoarele
cântă la izvoarele dezvrăjite
literele-și încep neastâmpărul

b și d mă pun în încurcătură
pe tabla de șah la intersecția nebunului
o tură descumpănită-n căutarea calului și-a regelui
regina făcându-și evantai dintr-un puf de scai
și-n cele din urmă un nesfârșit alai

la început nimicuri
apoi tăceri în plicuri
înscrise semne de carte
adunate pe-o singură parte

aici m-am oprit să-ți citesc
și să ciocnim păhărele cu picior înalt
sărbătorind ultimul asalt

acolo unde
cu ceva vreme în urmă
la stâna lui nea Stănică Dinel
o luase la fugă
o paparudă
de frică
multe cotigi cu măgari și căței
pline de praf și funigei


răzuiam ochii unui portret
se făcuse nodul verde
mugur de floare
de ploaie


șah
a spus jucătorul
împingând cu arătătorul
zăvorul

de azi nu voi mai povesti visele
doar le voi începe și când cineva va avea nevoie
le va găsi trecând de porțile Tympului
în pas desculț












Constanța, 21 septembrie, 2010
(din ezitări, certitudini)