Să nu-ntorci capul după cele foste
Cu inima legată-n amintire
Îngroap-o-adânc în calde cimitire,
Etern dumnezeirii timpul rost e.

Þiganii știu, tăcuți sub coviltire
Că vremea multe alte-o să te coste
Și doar uitarea singur adăpost e
Când ceri infinitatea c-o psaltire.

Și viitoru-n gând mă biciuiește,
Cu faptă mă petrece un prezent
Iar sufletul trecutul îl primește,

În cufăru-i de aur totu-i lent.
De nemaifost un ceas se-ndrăgostește
Și curge în odaia mea absent.