Ține-mă cu brațul
lângă inimă…
Am să te scriu ca pe un bărbat
aproape frumos,
într-o toamnă arămie în Bacău,
când numai noi doi suntem pe strada asta,

o toamnă ca o poezie de demult
cu tine.
E aproape întuneric, uite,
nu plouă –
doar un contur de păsări, departe,
și poeziile tale, toate, pe tâmplă-mi,

ca atunci când te-am citit întâia oară,
cel al tristeții mele, Bacovia, poete,
ți-s mâinile reci
și mult prea osoase.