stau ascuns în frica-mi disperată
că cineva îmi va înlocui sufletul
cu un ștreang lung
de care se spânzură umbrele
un ștreang ajuns cu un capăt în iad
dincolo de santinelele amurgului
cineva îmi va înlocui viața
cu o sudalmă scurtă și acră
sătulă să tot aștepte un deznodământ
al neputințelor de toate felurile

vara-i pe moarte aici și-n păpădia-mprejurului
nimic n-o mai poate salva
deci vesel aștept să mă izbească toamna
cu cravașa-i din nou și să sângerez
în toate frunzele câte se zbuciumă înaintea căderii
vesel aștept să cânte în mine
triumful acelei căderi
ca o memorie devenită noapte fără lumini