Cobor,parcă din cer,la fel ca Horațiu
Caut un remediu pentru-a rămâne viu.
Emit ironic argumente pentru ce știu
Devin cinic,degeaba-ncerc,totu-i pustiu...

Aruncă afirmații neadevărate,
Critică,fac comentarii,ca la o carte.
Acuză,blamează într-un fel aparte,
De parcă aș fi diferit,căzut de pe Marte...

Dar eu nu-i cred deloc.Și de asta mereu lupt.
Urcând un drum abrupt,ca un vulcan erupt
Erup foarte mult,arunc lavă pe corupt,
Mă înfrupt din cel ce m-a supt ne-ntrerupt.

Sunt mult mai liniștit acum,și mă gândesc:
Răbunarea nu e cel mai indicat gest.
Deși vreau să mă opresc,nu mă umilesc,
Continui să mă apăr ca la Mărășești.