Cum plesnea biciul iernii la streșini,
de cădeau merele coapte din mine
și-mi tăia tata din lemnul pădurii,
iar mama îmi picta chipul pe felia de pâine,

Aveam zăpadă și în dinții de lapte,
prin tălpile sănilor greierii îmi trimiteau scrisori,
căutam în fiecare piatră o lebădă moartă,
să o pot ascunde printre boabe strivite de mori,

Tremuram și de frigul cuiburilor părăsite
ca niște oale de lut crăpate de vreme,...
cum plesnea biciul iernii la streșini
veneau mânjii frontului de război să mă cheme.