Ca-ntre olteni

Am oferit o carte-n dar
Atâta: pentru-un chil de țuică
Și-mi păru rău. Și nu știu că
Ne păcălirăm în zadar!


Auto-critică

Când m-apuc să beau, sunt un «viteaz»
Din sticle, damigene și canistre
Că-mi zice lumea: Hei, magistre,
Mai bea și apă, să te vedem treaz!



Unui neavenit

Când scrii strofă după strofă
Și tot ce scrii e-o catastrofă
De ce nu pui elanului căpestre
Măcar până faci rost de ceva... zestre?!



Unde sunt locuințele noastre
ieftine de altădată?

Atâtea blocuri au rămas
Din timpul ăluia-mpușcatul
Că dacă mai trăia un ceas,
Avea un coperiÈ™ tot natul