I. Gaudeamus igitur

S-a dus frumoasa juventute,
Ne îndreptăm spre senectute;
Intrând cu tinerii în horă,
Să-ntârziem măcar c-o oră
Alunecarea în Tartar,
Descris de toți foarte amar.
Ce dacă părul mi-este sur?
Gaudeamus igitur!

Turnați-mi iute în pocal
Pân' nu devin un nou Tantàl,
Care, se știe, nu putea
Nici să mănânce, nici să bea.
Acum e timpul, căci apoi
Ne vom jeli toți: opopoi,
Lângă Cocitul cel obscur!
Gaudeamus igitur!

Evdemonia e-un secret
Ce n-am aflat în Epictet,
Prea încruntat e Senecà,
Eu-nvăț mereu nautica.
Deci cine are-n el psihé
Să strige: Vivat! Evohé.
Cu pânzele pe Mar del Zur
Cânt: Gaudeamus igitur!

De Eros încă silă n-am,
Vestut nu sunt precum Priam.
Diotima, aici în poale
Așează-te cu șoldul moale,
Gingaș întoarsă, așa încât
Să te cuprind pe după gât,
Să-ți gust de-aproape suflul pur,
Gaudeamus igitur!


II. Juvenes dum sumus

Precum știi, Anaximene,
Trăim printre fenomene,
Tot ce toarce Clotho-n caer
Este zămislit din aer,
Soarele, imensul sfeșnic,
Mă-ndoiesc că este veșnic,
Viața noastră este fumus,
Juvenes dum sumus.

Deci în sălile cinabre
Să cinăm sub candelabre,
Îmbrăcați în laticlave,
Slujiți nu de triste sclave,
Ci de zânele eline,
Purtând amforele pline,
Până nu ne-nghite humus,
Juvenes dum sumus.

Cunoscând c-acolo jos,
Unde judecă Minòs,
Nu câștigă bunăvoia
Cine a luptat la Troia,
Pe vin vechi și închegat,
În vas cu peceți legat
Să meargă ultimul nummus,
Juvenes dum sumus.

Nu mai spun c-ar fi ridicul
Să sforăim în cubicul;
Câștigând ziuă și noapte,
Înmulțim cu doi pe șapte,
Trăim sub lună și soare,
Înviind când altul moare.
Acesta-i terminus summus,
Juvenes dum sumus.