Fii și apa care curge,
Rotunjind un colț de stâncă,
Fii și piatra ce-și găsește
În ea liniștea adâncă...


Fii și malul ce se-arată
Unui ochi în depărtare,
Fii și barca ce cutează
Înspre cea din urmă zare...


Fii și dorul ce își află
Împlinirea în alt dor,
Fii și singur, tu cu tine,
Cât ești încă-al tuturor...


Fii și clipa ce își lasă
Toată zestrea veșniciei,
Fii și Clopotul durerii,
Fii și Oda Bucuriei!