într-o fabrică oarecare lucrurile merg bine
un alt contract cu americanii nu împiedică buruienile
colțurile ticsite cu insecte mici
cu perechi învolburate trecute bine de patruzeci-
ritmul e o ceafă de copil în care se răsfrâng tropăielile,
inima terciuită a nisipului.

de pe stânci oamenii privesc cu dragoste fabrica
dintre buze numai sâmburi de vișine furate
dintre sâmburi, coajă de mesteacăn
dintre mesteceni alți mesteceni
de unde privim noi.

printr-un tunel aproximativ, lipit de pleoape,
liniștea și disprețul aruncă peste mine o excitație atroce
ei mă duc pe brațe, mă depun
oamenii fabricii tratează ansamblul cu maximă atenție

cu o lopețică, ana mică lipește ce mai poate
ei aud litania și se supără nițel:
„două bețe-nfipte-n cur
și lipite cu ceamur”