ia Doamne îngerul ăsta greșit
ce-a adormit azi noapte în miezul meu de rană
purtând pe chip un minus infinit
și-n mâna stângă toarta de la cană

nu era beat știu asta din felu-i de-a privi
senin și mi se pare puțin indiferent
mergea mai greu dar sigur pe astea Tu le ști
acuma dar mă scoate din minusul prezent

îmbracă-mă aiurea în umbră sau tăcere
deschide poarta lumii și-ngână-ncetișor
un cântec să mă-mpartă în două emisfere
un plus mai mic și-n urmă un minus viitor

ia Doamne îngerul ăsta greșit
născut prematur din pustiu și din mană
să pot încă o dată s-adorm liniștit
în noaptea grea din miezul tău de rană