poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-06 | |
știu că nu mai ești aici, dar ți-am vorbit iarăși pe mutește
lângă patul în care astăzi abia adoarme tata, eu am plecat să dorm în altă casă, veche, în care singura lumină e liniștea, încerc să mă adun, să las o palmă distanță între ochii mari, ei caută sens printre nonsensuri însoțesc mereu firul subțire care duce spre niciunde dintr-un aproape țes o pătură transparentă, să pot agăța somnul de ea, să pot respira fără să știu de ce, înainte de a aluneca în oameni încep să depăn o poveste, păpușile mă privesc ochii lor nevii sunt dintr-o dată mai plini de suflet decât sufletul din ochii celui ce ajunge prea târziu acasă chiar astăzi îmi spuneam, așa, fără să știu ce urmează că sub pături poți reinventa lumi, poți reinventa inimi și dragostea poate fi o construcție celebră chiar dacă nu știi exact numele arhitectului ion, pavel, petru, vlad, sau numele cât mai apropiat de chipul negăsit așa este ziua când epilogul e scris înaintea prologului și corpul se desface înaintea sufletului își așază părticelele pe fotoliu, le leagănă singurii spectatori sunt păpușile și, lângă mine, încep să construiască din hârtii ceva bizar, îmi spun că refac arborii pădurile vieții, pădurile cuminți și foarte înalte în care se duc întotdeauna cei dragi spun tatei povestea asta șoptit, el însă aude o alta despre căderea leului, tranzacții în w, strategii contra-criză lupta pentru putere, șarlatanii, chestiuni sociale grave degetele îi joacă pe telecomandă, încep meciuri eu amuțesc e prea târziu să mai creez acum legende pe umerii noștri mă întorc în cealaltă lume ascult this old house, iar tremurul de sub pătură îmi reinventează lumina din tot ce am iubit și rămân să deschid, rând pe rând, ferestre în oameni
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate