Stai
preț de-un zâmbet
la marginea unui nou
rămas bun,
orizontul mă lasă
să-l pășesc ca pe-un drum.

O lacrimă las
să alunece lin
peste vămi de cuvinte
ce-n minte îmi revin.

De aici mai departe
am iată, la drum,
cuvinte și fapte
să dau să adun.

Amintirile toate
le iau și le las
imagini curate
să-mi fie sub pleoape
merinde de suflet
în orice popas.

PreÈ›
de-un zâmbet
și-o floare
și-o clipă de foc
dă-mi acum
la plecare
rolul meu printre oameni
să mi-l duc
să mi-l joc.