Scenariu pentru un scurt-metraj

(Fără muzică, doar cu lumină)
Știe că soarele nu cade direct în camera sa,
ci se reflectă de pe blocul de vizavi.
Își mută în funcție de mișcarea lui
scaunul legat de unul gol.
Vrea să-l vadă în toate aspectele sale,
zidește ochi mobili în pereții camerei.
Evită să vorbească și compensează prin zâmbete.
Din când în când crede că dacă totul ar fi fost direct
s-ar fi mulțumit cu luminile de la tv sau de la monitor.
Atunci se ridică și-și lipește gura de mobile,
de pereți până se fac de lemn
și inspiră adânc lumina din presupusa neființă a lemnului
până face la ochi cearcăne de lumină;
după ce-și va lăsa serviciul se va hrăni din cojile ei rămase pe jos.
Apoi așteaptă dimineața, se târăște prin cameră
urmărind unghiul pe care-l face cu soarele,
unghiul de întoarcere.

Sper să rezist să nu joc tot eu în filmul acesta.
Ar fi exagerat de mult.