Știu pe de rost o pereche de copaci albaștri
într-o țară plină cu de toate caldă și frumoasă,
cunosc animalele ei pe de rost și tot rostul lor,
urmele pe pământ și umbrele născute din nor

Cunosc noaptea când se respiră din belșug,
îmi știu rădăcinile liniștite care țin de plug,
grâul și florile dinăuntrul pădurii de luni,
culorile rochiei tale pe de rost ca pe rugăciuni.

Apoi mă știu pe mine singurul înflorit
în primăvara unui popor caraghios,
atât de plin cu tine că nu mă poate ridica nimeni de jos