E ceasul nopții, după ornic, mediu
Pustiu e satul, urșii dau târcoale
Aș vrea să rătăcesc în vântul moale
În casă, zău!, mă simt ca sub asediu.

Iar păsările tac și-n munți și-n vale
Aud doar câinii pe-al cărării sediu
Din prag privesc la stele, ca remediu
Un strop de ceață umblă ca o jale.

Montan, în gând pornesc să sui colosul
Dar pasul mi se-mpiedică de pisc
Și-mi pare prea înalt, la poale, josul.

Îmi cresc aripi și zboru-n taine risc
Se joacă insomnia și folosul
Opresc avântul lâng-al lunii disc.