îmi tot spun că ploile nu se opresc niciodată
când cerul devine transparent
iar pamântul se desface în praf
fiecare pală de vânt mută ploile în oameni
oamenii se mută în pământ
din ei cresc copaci și mulți fluturi albi
care roiesc peste capetele celor rămași
ca niște hore de suflete întoarse acasă
așa curge povestea dinspre jos spre înalt
ne strângem toți în calda lumină a nopții
roiuri de oameni cu ochi de apă
adunând fiecare în albia proprie nesfârșitele ploi