În colțul minți-mi zboar-un gând
gândesc flămând

scot creierul din umbră și îl pun pe o piatră la soare

privesc toate crăpăturile
scotocesc în toate ungherele
răscolesc toate rafturile
iau filă cu filă paginile arhivelor
escaladez cele mai înalte creste și
cobor în cele mai adânci peșteri
îl iau între palme și-l dau de cateva ori de pământ
ca pe o minge de baschet înaintea aruncării la coș

au ramas acolo

fiecare crăpătură era la fel de adâncă
fiecare ungher tot ascuns
rafturi prăfuite, file de poveste cu același scris

acum pot să mă așez la umbră
mai pe seară

voi mânca creier prăjit