poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-18 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Sunt camere de-acelea ce sunt pline
De noi, și-n care sufletele noastre Se-mprăștie tăcute și senine Și se deschid ca florile prin glastre În mijlocul tăcerii lor depline. În draperia mobilelor grele De pulberea nostalgicelor vise, Și-n galbenul masivelor perdele De-a pururea ușor întredeschise, Ne risipim ca niște vechi dantele. De-aici, al nostru suflet, când se-adună Se furișează pentru-ntâia oară Prin draperii, discret, și se-mpreună În leneșele nopți de primăvară Cu strălucirea razelor de lună. Apoi nimic; puțină poezie, Închisă-n ritmuri de epitalame, Se-mprăștie pe-a umbrei trândăvie Și caută ca, pe minore game, Să prăfuiască tot ce-a fost să fie. Vieața pregetă de-a mai străbate Cu frământările-i necontenite Cavourile-acestea-anticipate, În care ne-nvățăm pe nesimțite Cu-a morții veșnică banalitate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate