Sufăr în eterna pusteitate,
Făra dragostea ta, îs un nimic!
Precum o lumânare, fără candoare,
O umbră întunecată, fără fericire,
Un petec pal, fără de culore,
Un suflet, fără inimă, să bată,
Fără grai, să răzbată.
Ești, departe de mine,
Eu zac, aici mort!
Cu inima injungheată,
Simt, cum un cuțit
Ma pătruns adânc în inimă!
Atât de adânc, atât de dureros,
Rănit, atât de profund!
Mortal de o dragoste letală.
Iubirea, ma ucis...
Indiferența ta, respingerea,
Neăncrederea, armele mortale,
Amorul meu, nu a mai rezistat.
Negarea pasiunii, a sentimentelor
O adevărată bombă.
Eterna tânjire, dorință vor dispărea
Obsesie? Nu! Ci ceva pur,
Trup și suflet, te am iubt!
Dar tu? Tu cu atitudinea ucigătoare
Ai omorât și speranța
Nu era doar, dragoste fizică,
Dar nu ai știut profita de ea...
Vei rgreta și tu cândva
Așa cum și eu am regretat...
Că nu ai știut, să iubești, cu adevărat,
Că nu ai trăit, acea clipă,
A iubirii și înțelegerii,
Dragostea adevărată, e măreață
Când săruți bucuria din zbor,
Însă fatică, dacă săruți bucuria,
Numai la sol fără a patrunde abisul,
Și să o ți captivă, în sufletul tău,
Uciderea amorului, poate fi ireversibilă
Accidentală sau intenționată,
Voluntară sau involuntară, din nimic.
Din culpa propie sau a altcuiva,
Doare, mai mult ca orice...
Pentu că e lgat de minte, suflet,
Corp, spirit și rațiune,
Poate fi fatală! Dragoste ucigătoare!
De ce mai ucis?
Nu ști, ce e durerea,
Nu cunoști, suferința,
Iubire criminală, dragoste ucigătoare!
Ești mortală! Criminală!
De ce mai ucis?