Din străveziu încerc să mă slobod
Capcană-mi este un năvod
Pierdut în timp, acolo-s dus
Uitat, într-un apus

Cuprins de mrejele uitării
Călătoresc, pe potecile visării
Hățiș de labirint întortocheat
În crâng virgin, nedescheiat

Haihui mai umbli prin mister,
Să cauți mirajul efemer
Pătruns, înțepenit de ger
Îl porți cu tine prea lejer

Cât de ușor stai în uitare
În nebuloasa-ți căutare
Năvod, al melancoliei tale
Nesăbuit ți-l pui în cale

Te zbați etern, fără de rost
Îngenunchiat privești în sus anost
Văzduhu-ți este neguros
Dar fără ploaie, ce folos!

Fără de picuri calzi ori reci
Rămâi acolo și te treci
Prin intortocheatele poteci
Gândul, suflul, ți-l petreci.