tobi e cel mai mare câine pe care brațele mele l-au înfășurat
mă privește cu ochi de apă și se scurge ușor în inimă
gâdilindu-mă cu coada printre degete
eu râd iar el doar zâmbește cu vampirii
îi zic tobi nu-ți arăta colții că nu te prinde la bot
el urlă enervat și se plânge nopții că nu sunt un mogli

toți trec pe la mine cu biscuiți și ciocolate
iar eu arunc toate cănile cu ceai în chiuvetă
tobi sare în sus iar eu plâng în baie cu borcanul de moare
mi-e frică pentru el diabetul o să-l reteze la pământ
cu tot cu limbă și colții cu care se mușca de coadă
stârnind hohote de râs ce mă transformau în cearșaf

nu mă spăl pe mâini după ce m-am jucat cu el
așa cum el nu-și spală limba după ce mă linge pe călcâi

l-am prins de câteva ori că a mâncat rahatul vecinului
și l-am certat el mi-a lătrat că n-o să se mai repete
dar gura lui pute în continuare a om

eu mănânc doar pâine și el mă privește cu limba scoasă
și cu coada măturând podeaua de firmituri
așteaptă gestul meu
rup o bucată și-i arunc pe covor
o miroase se uită la mine și mârâie
mă apucă de călcâi și mă duce-n veceu

tobi îmi spune să-l iert
fiindcă numai un câine își uită stăpânul pentru o bucată de carne
dar el s-a înșelat
era doar pâine

tobi m-a rugat să-l preîntâmpin când o să mănânc carne