pare-a începe-n fire regatul Soarelui
și iarna moare-n miros de zambile
și sclipitoare valuri deasupra-abisului
rostogolește marea pe căi mirabile.
e totul feerie, cojocul pun în cui
ca gestul unei dame nobile
ca varsă-n mâna cerșetorului un ban ce nu-i
măruntul mărunțișului, ci pentru el - avere,
și soba cu-n gest aspru o încui.
dar de veni-va a frigului apropiere
ce mă prefac făr' sobă și cojoc?
dar vine sfânta grabnica-'Nviere
și poate iarna peste an va piere.

cu raze în pleoapele-mi mă joc...