Decât prin noroi,
Prin tălpi, un buboi,
Cu bocancii grei
De-atâtea corvezi,
Mai bine plutesc
Pe un drum pavat
Și nealterat,
Spre zări de-azur,
Din cel mai pur.

Decât săraci
Pe bandă rulantă,
Că ne-au cenzurat
Și bucuria,
Și omenia...,
Mai bine înaripați
Sau îngropați
De confrați,
Sau măturați
De înfumurați.

Că ei sunt perverși
Iar noi suntem șterși...
În față curioși,
În dos, găunoși,
În față decenți,
În dos, repetenți.
La reguli de viață
Au numai restanță...
Cu neveste, amante,
Că sunt mai șarmante,
Umblând creanga,
Trâmbițând
Și înșelând
Despre morală
Și căpătuială,
Despre corupție
Și inaniție...

Dar plini de sechele
Aceste lichele.
Ce bagatele...
Cu moravuri ușoare
Prin dormitoare,
La domnișoare
Ce sunt amatoare...
Iar eu inventez?
Sau poate-i blamez?
Fără să mă informez?
Să nu mai fiu indiscret
Și atât de concret
Cu viața privată;
Să-i las baltă
Pe distinșii pigmei
Și iudei.