smulg hainele de pe tine, anarhic
cu o candoare dionisiacă
întâi bluza, pantalonii, ierarhic
până la făptura paradisiacă.
stai goală și mută în frig,
căldurile-au început să mă treacă
și trupul cu fapte-ți irig
- pentru vecie,acest moment,
când, aproape de tine, te strig
și-aș vrea să te torn în ciment,
statuie, cu trupul captiv -
mă încearcă un sentiment
de când ți-ai îmbrăcat și ultimul tiv
un sentiment carnifag
de a mușca din tine efectiv
- probabil prea mult am fost inactiv -
oricum, liniștește-te, sunt polifag.

un gândac s-a așezat pe lustră
cu trupul lui ca lemnul de fag.
să-l omor omorul mă mustră,
dar tare l-aș pune în insectar.
pleci deja, dragă?
gata, ai gustat din Mărul-nectar
și mă părăsești cu toate-ale tale, întreagă?!
n-ai gustat nici vinul monahic,
și deja făurești un crepuscul...?!
știi că mă vei regăsi bahic
inutil și minuscul...

A plecat. Dar n-am nici un resentiment...
de data aceasta pe bec s-a așezat o muscă...
mă reped precum un dement
terciuind-o cu o mișcare bruscă.