Pe lângă mine a trecut un condor cu viteză
avea aripi de înger înmuiate în lacrimi
mi-a prins în plisc dorul de transfigurări
și și-a depus ouăle între vertebre
a secționat carnea de azur a cerului
a pătruns în transcendent
acolo unde îl aștepta Dumnezeu
și i-a înmânat dorul personal
din el a modelat fizionomia iubirii divine
pe care a împrăștiat-o între oameni
sub forma unei ploi fosforescente

prostia s-a izbit de roca dură a inteligenței
din corpusculii ei am modelat o pastă
pe care am întins-o pe spinarea unei maimuțe
și aceasta a început să vorbească în limba nespusă a omului

am împărțit segmentul greșelilor
în intervale foarte mici de adevăr permeabil
la ploile torențiale ale minciunii
mi-am micșorat absolutul
pentru a-l putea înțelege
și mi-am mărit relativul
în care mi-am înscris eurile fecunde
de la începutul neînceputului
până la sfârșitul nesfârșitului

moleculele de aer s-au prefăcut în ouă
care, prin ciocnire, s-au spart
gălbenușul s-a lipit de orbita unui orb
și acesta a început să vadă lucrurile
însă numai în nuanțe de galben
albușului i-au crescut pene
devenind o pasăre albă fără cap

mi-am depășit limitele
am ajuns într-un spațiu fără limite
unde ființau adevărurile desființate de logică
eul masculin flirta cu un adevăr- domnișoară
fardată cu pudra unei minciuni roșii
în timp ce sinele conversa cu un spirit
evadat din mintea unui sceptic

dorul de ceva nedefinit și impalpabil
sublimat în sublim
și-a mărit dimensiunea
a devenit totul cu centrul ființa de artist
nimicul sub formă de electroni
orbita în jurul neființei

am corectat direcția vieții personale
de la orizontala platitudinii
spre verticala profunzimii
un stol de ciori îmi obtura
privirea pătrunzătoare ce decojea realitatea
de echivocul și ambiguitatea aplicate peste retină

zborul s-a prelins din ideea de zbor
sub formă de lacrimi cu pene
eul a făcut din sine hipodrom
pe care alergau caii prezentului înspre viitor
în timp ce trecutul plângea
închis în celula timpului

eu sunt zbor invers dinspre contemplație înspre introspecție.