Văd cum se lasă cerul viu pe noi, nevinovat de numărul de stele.
Împleticiți prin raze de lumină, rămînem goi în ritm de clipe grele,
Destinul nostru se cufundă în abis, noi rătacim pe calea unui gînd al meu,
Atingem doar un colț din paradis, de gardă vom rămîne la poarta lui mereu.

Ne_a mai cuprins un braț de înger, lumina doarme lîngă noi într-un pahar de vin.
Ne învîrtim în picături de cer, ca perle dăruite de un miracol și destin.
Eu te sărut pe o petală a unui trandafir, izvoare de lumină încarcă în suflet dor,
Mă pierd la sînul tău într-un nebun zefir, cu taina nepătrunsă a unei clipe de amor.