s-a oprit în pragul serii
trăgând înapoi o secundă celestă
era ca o privire uitată pe buzele tale
roșii ca florile dăruite de mărțișor
îmbrățișarea lor s-a încleștat în minute
ce se opreau parcă în ora primăverii
iar din grădina sufletelor pereche
mâinile își desenau conturul unei frunze
cu delicatețea unei zile pline de soare
zâmbeau împreunatele raze
complice într-o nouă zi
ce-i însăși viața
un fir din alb și roșu atingea ușor
în dreptul inimii o trecere
spre altă zi plecată înspre seară
ne îndreptăm de mână amândoi
în pas secundă și minut în doi
roșu și alb un fir e viața
o floare noi.