poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-28 | |
Ca sa fugi de dezolare inchide ochii pentru a uita goliciunea lumii.
N-ar trebui sa scriem niciodata despre Univers. De fiecare data cand o facem gresim; discursul nostru zilnic e o inlantuire de erori ce contamineaza gandirea cu indoiala si deziluzie… numai muzica nu poate fi afectata de virusul indoielii. Pentru Descartes certitudinea existentei e indoiala. Pentru apostolul Pavel, credinta. Intre cele doua gesturi: ratacirea. Fiecare enunt omenesc contribuie la volatilizarea certitudinii Culmea amagirii e sa traiesti in minciuna si sa fii convins ca detii adevarul. Insa vine o vreme cand orice amagire va fi eclipsata de propriul tertip Eclipsa iluziei incepe cu indoiala – cu ea incepe sa se destrame valul ignorantei. Minciuna a nascut ignoranta… ignoranta a nascut monstrii Uimirea a nascut indoiala… indoiala a nascut cugetul… cugetul, existenta… Dar cine le-a facut pe toate acestea? Daca ai inventa un raspuns, ai risca sa minti… si mintind ai cadea in ignoranta, iar ignoranta te-ar face monstru. Daca te-ai uimi, ai cadea in indoiala, in cugetare, in existenta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate