poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-28 | |
se făcea că eram într-un tren în delir
nu știu de unde și încotro scufund un tunel nesfârșit sau poate tuneluri cadre alb-negru în lumina zgârcită de tarkovski și rece ca iarna rusească ochii se hrănesc auster cu ochi ca la cinema simți că vor să pătrundă în tine deși ei nu-și părăsesc niciodată locurile privirea lor de lupi înfometați sticlește-n goliciunea instinctelor aștept să-și înfigă colții în gâtu-mi alb ce freamătă din vine nu mă tem de durere nu mi-e frică de-adânc dar mi-e groază de dinții-mi ce vor a mușca nu țip pornesc a păși peste chipuri scrijelindu-mi dorința pe piele dar obosesc și cad în brațele unuia cu ochii-ntunecați ca iadul și gură ce mă doare familiar dar puteam să jur că niciodată el nu mi-a spus să mai rămân puțin am mai rămas puțin căci trenul era dulce ca moartea ne-am înfruptat hulpav cu carne proaspătă și sânge cald unul din celălalt și înainte să mă satur am vrut să plec dar mi-am amintit că nu-mi plătisem biletul ca și cum ți-ar trebui bilet atunci când cobori din carusel ei pretindeau să le plătesc dar eu știam că nu mă vor lăsa să cobor doar el mă putea elibera parcă jucam Ionesco într'o sală fără de spectatori habar n-aveam cine conduce trenul și nu-mi rămase decât a-l căuta în fiecare sau a mă adânci în șinele Hedoniei trăind mereu un vis unde singura foame e foamea de zbor, de trup și de moarte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate