La margine de gînd ce mai durea
te-am căutat, smulgînd din piept troianul,
zîmbind, cu miez cules din viorea
ce mistuia pe pleoape uraganul.

De glasu-ți mă lipeam în șoapta mea
și de al tău nenume în chemare,
de curba pe orbită ce glumea
despre-o tangență nulă, trecătoare.

Căci nu doar praf de tălpi în carnea ta
fu pus, să-ți întregească zămislirea,
dar și suspin ce geana-și căuta
cînd între buchii îmi pierdusem firea.

Azi ies în noapte calea să-ți ațin,
ce trece prin sistema mea solară,
prin vise, ce deacum nu-mi aparțin
și prin îmtîrziata-mi primăvară.