Florile trupului tău îmi vor așerne covor
peste care îmi voi pleca genunchii
toate drumurile le voi face ghem sub aripile vântului
așteaptă-mă dincolo de anotimpuri
să culegem împreună argintul tâmplelor

nu-ți risipi inima lasă loc cerului să-și răstoarne sfinții
prin ungherele locuite de stâncile colțuroase
bobocului ce vrea să devină floare fii rădăcină
de răscumpărare a timpului pierdut cu atâta cruzime

să știi că nu mai vreau să-mi cumperi vise
doar o rochie galbenă ca floarea soarelui
dezlegând misterele nopților petrecute în tăcere
să ne acordăm inimile într-un preludiu pentru pian