poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-16 | |
Mergând pe pasarelă înspre casă,
După o noapte ce-am făcut-o albă, Spre nord privirea-i insistent atrasă, De măreția munților cu barbă. Norii lăptoși se sprijină pe creste, Întunecând imagini statuare, Redau ca atmosferă de poveste, O frumusețe rece care doare. Alunecând din ei spre dealuri line, Care susțin a măreției coame, Mi le închipui de verdeață pline, Și mă trezesc gândindu-mă la poame. Cristalele din soare răsfrâng raze, Cernînd prin nori reflexe diafane, Deschid pe cer puzderie de oaze, Ce-încântă ochii formelor umane. Spre est un edificiul des mă cheamă, Mânăstirea Dealul șade ca ostaș, Supraveghind întinsa panoramă, Amprenta își pune falnic pe oraș. Orizontul sudic pare câmp extins, Tăiat de drumuri înspre capitală, Un mic lac absoarbe cerul necuprins, Rămas stingher peste câmpia goală. În urechi mai simt sordidul combinat, Oțelul lui îmi dă pâinea de mâine, Lacomă respir din aerul curat, Și-un bâzâit în urma mea rămâne. Asfaltul plin de gropi și suferință, Mă poartă înspre casă cu ardoare, Mulți ciocârlani vioi au o dorință, În dimineața aspră, cerând soare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate