Câteodată mai visam…
lăsând să-mi picure în bratele ce-mi susțineau gândurile,
frânturi de idealuri,
până ce mă durea fiecare os de greutatea așteptărilor mele,
iar falangele mi se înconvoiau de optimismul bolnăvicios
lăsând să se scurgă in unghii litere nerostite…
și …cândva le înșiram ca pe niște acrobați pe sârmă,
cuvintele mele toate.parcă le auzea cineva,ascultându-le.
acum toți le aud,nimeni nu le ascultă.
cuvintele mele sunt mute,sunt surde,sunt slute
și au obosit să se mai scurgă prin ungherele anatomiei mele banale
Câteodată mai șopteam…
din cugetarile mele abia născute,
plozi ai scoarței mele vag scrjelite,
damnați să piară în scutecele incertitudinii.
Acum îmi șuieră neșoptirile
prin tâmple, prin degete, prin unghii
banal mi se amestecă negândurile și nevisările
într-un vârtej grăbit ce se varsă în NEMINE…