Ninge, ninge!... Pe o creangă,
Stă o vrabie pribeagă.
Strop de humă zburător
Ciripind într-un picior.

Vântul care saltă, saltă
Peste case neaua toată,
Se uită la ea mirat:
-Cum de-i arde de cântat?

Vrăbiuța știe bine:
-Iarna!?... sigur nu mai vine!
C-a zărit, sub marea albă,
Ghiocei și-un fir de iarbă.

Iar în vârf de rămurea,
S-a topit în verde-o stea
Și s-a strecurat ușor
Într-un mugur-mâțișor.

Doar un strop de așteptare
Și-o să fie încântare!
Fluturi, flori, căldură, soare:
Primăvară! Înălțare!