Am început...

Am început să mă dezbrac de cuvinte,
Simt doar că trebuie s-o fac...
Atâtea mi se zbat mucegăite-n minte,
Încerc de mult să leg un sac...

Desprind din suflet armonia, dezbrăcată
Rămâne-n locu-i: infinitul gol.
- O baie-acum în marea cea de tot sărată!
M-ar scoate dintr-un jalnic: rol...

Uitarea ta, și amintirea, toate, ale tale
Îmi sunt azi neîntrecut reper...
De-atunci, demult! De la a ta plecare
Mi-ai lăsat doar atât: să sper!

Ideile în sticlă îmbrăcate, umblă prin fum:
- Destul de greu e ca să fie bine!
Pe care deal sau vale eu s-o iau acum?
Oricum, tu nu ești lângă mine...

Degeaba norii-și varsă peste noi amarul
Pe întuneric, la fel peste lumină...
N-am să mai fiu același care-mpinge carul...
Vreodată, n-am să caut la-asta: vină!

Mirosul zilelor de ieri răsare rupt din flori
Culese cu-atât de mare grijă!
Prin acel buchet, îmi regăsesc imenși fiori
Și-n inimă-i tot o imensă: schijă!

E-atât de transparent paharul de cristal...
Opac e un perete fără poza ta!
Lumină voi găsi poate în larg, sau mal
Frumos a fost, ce minunat era...