E tare greu departe de cei dragi
Când dragostea o simți arzând în piept
Iar dorul, cu parfum curat de fragi,
Chiar haosu-l sfidează, sens inept.

M-apucă plânsul când m-așez culcat
În nopțile cuprinse de tăceri,
Din lacrimi ce obrajii au brăzdat,
Îmi fac doar leacuri pentru mângâieri.

Sub ochii mei, o pernă-i un ocean
Ce-adună-nlăcrimate nopți la rând
Trei râuri ce nu curg nicicum în van;
Iubiții mei, avem același gând.

Prostia-n lume-i poamă peste tot;
E clar că cel neghiob, perfid, incult,
Tupeu având nu doar de-un singur zlot,
Decât cel bun, câștigă mult mai mult.

Ne spune-o vorba dreaptă din popor,
A nu-ncerca, forțat, să ai noroc,
Îți cade-n traistă când nu-l chemi, e chior;
Muncind doar, e cinstit al tău soroc.