poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-13 | |
Pereții clădirilor miros a veacuri trecute.
Lipscaniul se demolează singur printre străzi pavate atent cu istorie. Dau o fugă până în Argentin. Poeții sunt târzii și putrezi La lumina brichetei și teancurilor de hârtii cu singurătate. Am obosit așteptând să se reconstruiască orașul. Clădirilor ancestrale le cedează genunchii Și se apleacă, se supun conceptului de nou și ipocrit. Cultura se autodistruge. Istoriile se amestecă, se prăfuiesc Odată cu înălțarea blocurilor cu geamuri lucioase. Se vrea înfrumusețarea, se vrea instabilul, se vrea trecătorul Vetustul se tencuiește cu zâmbete de secol XXI Și oameni grabiti. Vom râde câteva ceasuri la vederea prăbușirii noastre. La colorarea vremilor monocrome de demult La tehnologizare. Curând nu vom mai vedea cerul De înălțimea blocurilor cu multe etaje De cenușiul fumului și grabei cotidiene De praful ridicat de prăbușirea epocii. Unde ni-s istoriile?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate